Dupa numai cateva pagini m-am bucurat nespus ca am facut-o. Ritmul in care e scrisa, caracterele pline de viata si care par complet reale, emotiile care transpira din poveste, acestea sunt numai cateva motive sumare care m-au determinat sa nu o las din mana. Am citit aceasta carte de 64 capitole si un epilog in numai 2 zile.
Fara sa va descriu subiectul - prin aceasta postare vreau sa va fac atat de curiosi incat sa cititi si voi cartea - pot sa va spun doar ca este povestea a 3 prietene, Noelle, Emerson si Tara, a caror viata este interconectata in mod intrisec si definitiv fara ca ele sa stie macar. Cand te imprietenesti cu cineva, crezi ca este exclusiv alegerea ta sa initiezi sau sa continui acea relatie si esti in control in ceea ce te priveste. Diane Chamberlain creaza o poveste care arata cat de falsa este aceasta impresie. Secrete, minciuni, devotament, dragoste de mama, de sora, de prietene, de iubit, dar mai ales, sacrificii, multe sacrificii.
Ceea ce m-a impresionat profund la aceasta poveste este istoria lui Noelle, una din cele trei prietene. Intreaga ei viata s-a petrecut impovarata de secretul nasterii ei, ceea ce a determinat intregul lant de actiuni si decizii. Lasand dramatismul literar la o parte, este povestea fiecaruia dintre noi care se lupta cu demonii sai, in tacere, nestiut de nimeni. Actiunile noastre pot parea cateodata fara noima sau irationale, nebunesti sau de neinteles, dar numai noi stim cu ce ne confruntam. Este cu atat mai tragic cand nu poti impartasi secretele cu cei apropiati ca sa nu ii ranesti sau chiar sa ii ingrijorezi. Viata fiecaruia pare un joc de puzzle, in care numai personajul principal stie toate piesele.
Se spune ca fiecare moare singur, dar eu pot sa adaug ca fiecare traieste singur, chiar si atunci cand este inconjurat de familie si prieteni.
Sacrificiile lui Noelle, neintelese pana nu stii detaliile vietii ei, par absurde si totusi pana la sfarsit reusesti sa patrunzi in intimitatea vietii ei, sa vezi luptele sale interne, cum a pus prietenia si familia pe primul loc, cu pretul linistii personale, intrevezi o etica profunda chiar si in greselile pe care le face si in alegerea unei sfarsit demn si decent.
Viata lui Noelle, mai ales privita prin prisma greselilor si slabiciunilor ei, pare cu atat mai reala si mai umana cu cat stim ca martirii nu sunt si nu au fost niciodata perfecti. Umanitatea este marcata de posibilitatea greselii, dar ce este important este ce se invata din ele si cum se pot compensa.
Este o carte cu profunde emotii, cu rasturnari de situatii, o carte care pe mine personal m-a facut sa ma simt vulnerabila. O recomand cu caldura celor care au nevoie de sustinere in viata lor si care poate au primit-o fara sa isi dea seama de la cei dragi.
Noelle, Emerson and Tara are friends for what it seems forever. Then suddenly and unexpectedly, Noelle commits suicide. The two remaining friends start their own, private investigation to try to understand Noelle decision to end her own life. She left 75% of her estate to Jenny, Emerson's daughter and the rest of 25% to Grace, Tara's daughter. Why did she leave more to Jenny than to Grace? And then, they uncover that Noelle stopped being a midwife a dozen years earlier. They also discover that Noelle accidentally killed a baby and to cover this mistake, had stolen another baby from the hospital to replace the dead one. As a penance, she then started to act as a surrogate mother for several couples. She knew the identity of the mother she had stolen the baby from and attempted to ask for forgiveness, but she never actually did. The investigation unveils several very unsettling lies that Noelle told them about her job and private life and they are even more puzzled. It seems that they didn't know Noelle at all, that this person they loved and cherished and trusted was a stranger. WHY?
So the story begins....
La recomandarea ta, am citit cartea. Pe nerasuflate, caci povestea atrage nu numai prin inlantuirea faptelor, dar, mai ales, prin descrierea caracterului si vietii interioare a personajelor.
ReplyDeleteNu sunt, intotdeauna, de acord cu tine. Uneori cred ca Noelle, daca si-ar fi impartasit secretele cu prietenele ei, viata ei ar fi fost altfel. Nu stiu, insa, cum ar fi rezolvat cu dragostea pentru Sam, sotul prietenei ei, Tara. Poate ca prietenele ei ar fi avut disponibilitatea sa ii asculte secretele, sa le accepte si sa o sustina. Uneori, cel mai adesea, nu impartasim problemele noastre familiei pentru ca nu gasim un interlocutor care sa ne sustina, sa ne inteleaga si caruia sa nu trebuiasca sa ne justificam.
Poate ca prietenele ei ar fi putut sa o ajute si sa o inteleaga. In plus, a privat-o pe Emerson de bucuria de a o avea nu numai ca prietena, dar si ca sora. Uneori, sacrificiile creeaza o atmosfera apasatoare. Si, vezi, pana la urma, secretele ies la suprafata.
Cred ca singuratatea sufleteasca este o optiune personala, o incapacitate sau lipsa de vointa de deschidere spre celalalt.
Desigur, sunt sigura ca nu esti de acord cu mine, in multe privinte. Dar asa vreau eu sa vad lucrurile.