Astazi e 8 Martie, ziua femeii. O zi in care am fost invatate de mici sa ne asteptam la urari, la flori, la felicitari. O zi in care daca nu primim aceste atentii, ne simtim neglijate. Citim prin carti romantice cum eroinele gasesc mai devreme sau mai tarziu cavalerul pe care l-au visat toata viata, gentlemanul care le aduce flori si felicitari asa cum fiecare dintre noi spera si asteapta. Si ne simtim adesea frustrate ca noi nu primim acest tratament. Si doar il meritam, nu?
Uitam insa de momentele cand nu e 8 Martie, cand partenerul nostru ne face un ceai cand stranutam, cand se ofera sa faca activitati care ni se par o corvoada, cand ne inveleste sa nu ne fie frig, cand vine sa ne spuna noapte buna in fiecare seara negresit. Toate aceste mici detalii constituie o viata impreuna, sunt semnul unei iubiri mai profunde decat orice urare de 8 Martie. Si totusi, fara gres, in fiecare an, in aceasta zi, astept sa primesc o floare, un sarut si o urare care sa vina spontan, fara sa fie cerute.
Poate ca este adevarat ca femeile nu sunt niciodata multumite cu ce au?
Foarte frumos ai intors-o din condei ca sa ii scoti pe barbati basma curata! Cred ca e de bine: vezi mereu partea frumoasa a vietii.
ReplyDeleteFelicitari pentru blog! Dar nu mai amesteca limbile!